Un gest frumos

Poveste...

Am intrat sfioasa in parc…Presimteam ca se va intampla ceva si asta ma speria..Paseam incet pe alei dar nu stiam nici eu unde vreau sa ajung.Pe banca, statea un baiat care mi’a provocat mai intai un zambet inecat in privirea lui care, fara sa-mi dau seama, ma privea insistent..Ochii nostrii s-au intalnit si sclipirea din ochii lui imi spunea multe, dar eu nu intelegeam…Dintr’o miscare mecanica, m-am asezat pe banca alaturi si din momentul acela nu am mai stiut ce sa fac sau de ce facusem asta..Am dat sa ma ridic dar o voce s’a auzit usor “Pleci deja?”..M’am asezat al loc, la fel de mecanic cum o facusem prima data si am raspuns “Nu”..Si asa a inceput discutia, discutie care s’a terminat la apusul soarelui…Apusul a adus cu el si despartirea si promisiunea ca o sa ne mai vedem…Ne vedeam destul de des, dar nu indeajuns, iar gelozia lui a inceput sa devina din ce in ce mai rea…A ridicat incet, un zid in jurul lui pe care nici acum nu am reusit sa-l dobor…Stiam ce simte si nu intelegeam de ce se incapataneaza sa tina acest zid intact…In acest capitol din viata, am invatat ca trebuie sa am rabdare pentru ca este o persoana deosebita si va ramane lacrima sufletului meu…

PS: Povestea voastra, vazuta de mine…;)